Ministrul polonez al Apărării, domnul Mariusz Błaszczak, a confirmat, în cadrul Zilei Marinei Poloneze, comunicat existența negocierilor cu Suedia pentru închirierea pe termen lung sau achiziționarea de patrimoniu a două submarine din clasă Södermanland pentru a oferi Marinei poloneze o capacitate de tranziție submarină. Asta nu înseamnă, potrivit ministrului, abandonarea programului Orka. Pentru Suedia, aceasta ar fi lansarea unui nou proiect de modernizare pentru cele patru submarine ale clasei Södermanland inclusiv cei doi singaporeni din clasa Archer pe care Suedia i-ar putea prelua.
Submarinul polonez era puternic la începutul anilor 2000, cu două clase diferite de submarine:
Le Proiect 877 Paltus (Kilogram în clasificarea NATO) inclusiv ORP Orzel (Proiect 877 Soviet), admis în serviciu activ în 1986, nu a fost operațional de câțiva ani din cauza a trei puncte de uzură: suita sonarului, catargele masive și tuburile torpilă. Suita sonar este chiar considerată a fi scoasă din funcțiune (lipsă de piese, lucru). Neputând fi modernizată, țesătura industrială pentru a susține submarinele din Proiect 877 practic nu mai există și de fapt nu este accesibil pentru unul dintre membrii NATO cei mai antagonişti diplomaţiei ruse. Celelalte clădiri existente au fost scoase din funcțiune sau modernizate. Singura opțiune rămasă Marinei Poloneze, ca și Marinei Române care se află în aceeași situație, este o modernizare profundă sau revânzarea navei.
La Sjøforsvaret (Marina Norvegiană) a predat și submarinele KNM Kunna (1964 – 2003), KNM Skolpen (1966 – 2001), KNM Stord (1967 – 2002) și KNM Svenner (1967 – 2001) a clasei Kobben (Tip 205, versiune prelungită și modernizată a Tip 201 produs de HDW în folosul marinei germane) către marina poloneză. Cele patru clădiri sufereau deja de o vârstă medie de 37 de ani în 2003. Ele deservesc sau au deservit de atunci, respectiv, sub denumirile de ORP condor (2003 – 2017), ORP sept (2002), ORP Sokół (2002 – 2018) și ORP Bielik (2003).
Programul Orka urma să fie unul dintre pilonii reînnoirii navelor navale poloneze realizate prin planul de modernizare (2010 – 2018). Aceasta a presupus achiziționarea a două până la trei submarine noi echipate, în special, cu capacitatea operațională de a desfășura rachete de croazieră (Ssubmarin-Llansat Cruise Misile (SLCM). Aceste submarine urmau să fie asamblate într-un șantier naval polonez. Intrarea în faza de implementare a programului Orka era așteptată anterior la scurt timp din 2015. Actualizarea, în 2017, a programării navale poloneze ca parte a planului de modernizare modificat în 2012 (2013 – 2022) a avut întotdeauna ca scop lansarea programului. Orka pentru admiterea în serviciu activ a noilor submarine între 2024 și 2026.
Naval grup (pește scorpion), SAAB (A26) Și Thyssen Krupp Marin sisteme (CD tip 212) se poziționaseră. Compania franceză de construcții navale părea să fie cea mai bine plasată pentru a câștiga contractul, deoarece era singura capabilă să ofere capacitatea de a desfășura rachete de croazieră de la cele trei submarine (SLCM) cu versiunea de schimbare medie (rachetă trasă cu un tub torpilă în interiorul unui vehicul subacvatic, aceeași tehnică ca și SM-39/SM-39 Bloc 2 Exocet) al rachetei de croazieră navală (MdCN). Deteriorarea relațiilor franco-polone între iulie 2018 și decembrie 2018 ar explica acest lucru guvernul francez și-a retras autorizația de a furniza MdCN la marina poloneză în program Orka. Nicio discuție despre program Orka nu pare să fi avut loc în cursul anului 2019.
Le Ministerul polonez al Apărării a studiat din 2016 achiziționarea de submarine norvegiene din clasă cu ou Tip 210 co-proiectat de HDW et Kongsberg. Cele șase submarine clasa Ula, admise în serviciu activ între 1989 și 1992, au fost modernizate (2005 și 2015) pentru a rămâne în serviciu până la începutul anului 2025. În 2019, vârsta medie este de 28,5 ani. TKMS a câștigat procedura (2014 – 2017) de înlocuire a capacității submarinului pe 3 februarie 2017 după ce Germania s-a angajat să comande două submarine ale modelului propus din Norvegia. Semnarea contractului în valoare de 4354,78 milioane euro pentru 4 submarine CD tip 212 era așteptată în 2019, prima ambarcațiune care a intrat în serviciu la sfârșitul anului 2026.
Dar'Oferta germană a fost considerată neconformă cu cerințele norvegiene și germane. Discuțiile în jurul noii oferte depuse la sfârșitul lunii iulie 2019 ar trebui să dureze până în 2020. Lucrările și șantierele de prelungire a duratei de viață a patru din cele șase submarine cu necesită 158,33 milioane euro (2019) plus 58,68 milioane euro (2019) pentru crearea unui stoc suplimentar de piese de schimb. Două clase de submarine cu trebuie dezarmat din 2022. Pachetul bugetar norvegian pare a fi foarte restrâns până la punctul de a fi perceput ca o sursă de dificultăți încă din 2018 pentru încheierea contractului și lansarea programului.
Polonia și-a pierdut interesul în cazul submarinelor de clasă cu în 2017. Costul modernizării și extinderii serviciului acestor două submarine (54,25 milioane euro pe barcă, pe baza costurilor pentru cele patru cu norvegieni) și cei șase ani de așteptare, plus întârzierile inerente lucrării, pentru a dispune de bărci păreau poate incompatibili cu nevoile marinei poloneze. Cu excepția cazului în care secvența politică în care lansarea programului Orka a fost angajat (2015 – 2018) poate să fi justificat să nu mai fie interesat de achiziționarea de submarine second-hand.
Apărare24.pl 24 raportat la 26 noiembrie 2019 Discuții destul de avansate conduse de guvernul polonez cu cel al Suediei pentru transferul a două submarine din program A17 sau clasa Södermanland. Ministrul polonez al Apărării, domnul Mariusz Błaszczak, a confirmat într-un comunicat de presă existența acestor negocieri și ne-a spus că există zvonuri despre interesul polonez pentru submarinele braziliene. Timbira (1996) și Tapajo (1999) din Tip 209 / 1400 (HDW) încă mai tânăr.
Submarinele HMS Södermanland (1989) și H.M.S. Östergötland (1990) aparținea inițial clasei Västergötland (4) care avea inițial patru bărci. Datorita unei modernizari efectuate la Malmö (2000 – 2004) cu o extindere a carenei de la 48,5 la 60,5 metri in vederea introducerii unei sectiuni ce contine modulul AIP Stirling (2 x motoare Stirling Kockums v4-275R) cu oxigen lichid, s-au întors în flotă ca clasă Södermanland si nu mai mult Västergötland.
HMS Västergötland (1987 – 2005) și HMS Halsingland (1988 – 2005) au beneficiat de aceeași muncă ca și clasa Södermanland la care se adauga o adaptare la apele tropicale intre 2006 si 20010 in beneficiul Marina Republicii Singapore care le-a dobândit la 4 noiembrie 2005. HMS Halsingland și HMS Västergötland servi cu, respectiv, nume de botez RSS Arcaş (2011) și RSS spadasin (2013) unde constituie clasa Arcaş.
Aceste negocieri în jurul transferului HMS Södermanland (1989) și H.M.S. Östergötland (1990), cu vârsta medie de 29,5 ani, ar permite marinei poloneze să-și întinerească submarinele deoarece numai ORP-urile sept (2002) și ORP Bielik (2003) sunt operaționale în 2019, cu o vârstă medie de 52,5 ani. În plus, submarinul polonez ar beneficia de țesătura industrială suedeză care susține nu numai clasa Södermanland, dar și de clasă Arcaş deoarece aceste patru unități sunt încă în serviciu, spre deosebire de submarinele din clasă Kobben pentru care cele două exemple poloneze sunt singurele care încă navighează.
În cazul admiterii în serviciu activ a celor două submarine ale clasei Södermanland, submarinul polonez și-ar schimba dimensiunea:
Les Kobben sunt submarine lungi de 47,2 metri, cu diametrul de 4,7 metri și cu o deplasare la scufundare de 524 de tone. Pot călători cu până la 12 noduri la suprafață și 18 noduri atunci când se scufundă. Raza lor de acțiune ar fi de 4200 de mile marine la 8 noduri la suprafață și 230 de mile marine la scufundări la 4 noduri. Imersia operațională nu ar depăși 180 de metri. Sunt înarmați cu 8 tuburi torpile de 533 mm și au opt torpile în tuburi. Echipajul este de 18 până la 24 de marinari.
Les Södermanland au acum 60,5 metri lungime, cu un diametru neschimbat de 6,1 metri și o deplasare scufundată de 1500 de tone. Pot călători cu până la 11 noduri la suprafață și 20 la scufundări. Autonomia lor în operațiuni este de 45 de zile. Imersia operațională este de 300 de metri. Sunt înarmați cu 6 tuburi torpile de 533 mm cu 12 torpile (6 pe tuburi, 6 pe suporturi) la care se adaugă trei tuburi torpile de 400 mm care găzduiesc 6 torpile (inclusiv 3 pe tuburi). Echipajul este de 20 de marinari.
Singurele calități nautice ale submarinelor suedeze din program A17, a cărui capacitate de a se scufunda până la 300 de metri, va permite submarinului polonez să exploateze mai bine volumul subacvatic al Mării Baltice (adâncime maximă de 459 de metri). În plus, marina poloneză are două submarine echipate cu un modul AIP permițând scufundări mai lungi fără a fi nevoie de a reveni la imersiunea periscopică pentru a reîncărca bateriile. Această alegere ar permite, în cele din urmă, să reducă vârsta medie a submarinelor poloneze cu 23 de ani, să schimbe formatul (două submarine de 1500 de tone în loc de două unități de 530 de tone) și să crească capacitățile operaționale pentru o fracțiune de cost. a unui nou submarin (600 - 800 milioane euro).
Oferta suedeză este deosebit de ingenioasă pentru că costul modernizării ambelor Södermanland ar fi în jur de 230 de milioane de euro (2019). Pentru a înțelege implicațiile politico-industriale, este necesară prezentarea celor mai recente lucrări și proiecte ale flotei de submarine suedeze.
Deschiderea acestor negocieri ar presupune o nouă decizie suedeză în ceea ce privește formatul propriei forțe submarine, în prezent puternică de cinci ambarcațiuni, și obiectivul strategic de a rămâne la acest nivel. Aceste cinci submarine sunt HMS Södermanland (1989) și H.M.S. Östergötland (1990) clasa Södermanland (programul A17), precum și HMS Gotland (1996), H.M.S. Uppland (1997) și H.M.S. Halland (1997) din clasa Gotland (programul A19S).
Pentru a asigura legătura cu programul A26, dintre care două submarine sunt deja comandate și în construcție (HMS Blekinge și HMS Skåne), HMS Gotland (2017 – 2018) și HMS Uppland (2018 – 2019) au fost revizuite pentru o sumă de 115 milioane de euro pe barcă. Corpul a fost prelungit cu 2 metri. Modulul AIP Stirling Mk2 a fost înlocuit de Stirling Mk3 și 20 de sisteme (inclusiv sistemul de luptă, suita sonar, catargele masive) planificate pentru program A26 au fost instalate înaintea fazei pe aceste două unități pentru a putea, în special, testarea lor în prealabil pe mare.Există o opțiune privind modernizarea celei de-a treia unități. Gotland : HMS Halland (1997).
Încheierea unui acord de vânzare a HMS Södermanland (1989) și H.M.S. Östergötland (1990) de către Suedia în beneficiul Poloniei ar implica eliminarea opțiunii referitoare la modernizarea celui de-al treilea Gotland de Stockholm.
Pentru a respecta formatul a cinci submarine, Suedia ar negocia, potrivit Apărare24.pl, retrocedarea RSS Arcaş (2011) și RSS spadasin (2013) pentru a reveni în serviciul Marinei Suedeze ca HMS Västergötland (1987 – 2005) și HMS Halsingland (1988 - 2005).
Conform planului de ansamblu întocmit de Apărare24.pl, Suedia ar oferi Poloniei să se alăture proiectului de modernizare a clasei Arcaş et Södermanland. Această reproiectare a celor două submarine Södermanland ar costa 115 milioane de euro pe navă, adică costul reviziei Gotland. Ideea finală este deci obținerea unui efect de serie din programul de modernizare al Gotland care s-ar extinde la cele patru bărci ale claselor Arcaş et Södermanland. Tot conform aceleiași surse, acest proiect ar include în continuare integrarea sistemelor planificate pentru submarinele programului. A26.
Data admiterii în serviciu activ, din lipsa acordului și a contractelor semnate, nu poate fi precizată, dar revizuirea Gotland a necesitat aproximativ doi ani de muncă. Ținând cont de termenele de studiu pentru a realiza aceeași lucrare, dar pe o clasă, cu siguranță nu atât de îndepărtată arhitectural, dar totuși diferită, există toate motivele să considerăm această durată ca incompresibilă. În cel mai bun caz, Polonia ar primi primul său submarin în 2022, sau mai probabil în 2023.
Prin această manevră, Suedia nu încearcă să revândă cele două submarine din clasa Archer Marinei Poloneze atunci când acestea vor putea fi înlocuite cu ambarcațiuni noi în Suedia, pentru că vor avea în medie 37,5 ani în 2025. Scopul real este să angajeze Polonia să achiziţia celor douăzeci de sisteme ale programului A26 pe două bărci vechi pentru a putea oferi, în timpul lansării programului Orka, pentru a le descărca de la amândoi Södermanland pentru a fi utilizate pentru construcția de noi unități.
Cu toate acestea, este probabil ca costul final al transferului să includă un lot de piese de schimb, un contract de sprijin oferit de industria suedeză, documentație tehnică, pregătirea inițială a două echipaje, un lot probabil de arme tactice ( 2 x 18 torpile cel puţin) şi costul achiziţionării celor două submarine.
Plicul bugetar ar fi, așadar, mai probabil de ordinul 400 până la 500 de milioane de euro, care este mai mult sau mai puțin costul „gol” al unui nou submarin. Și cu un astfel de plic, este de preferat să se închirieze, sau să se procedeze la achiziționarea de bunuri? Interesul comercial al SAAB Kockums este ca Polonia să primească proprietatea deplină a submarinelor.
În cazul în care alte surse verifică aceste informații poloneze, va fi necesar să recunoaștem natura strălucitoare a manevrei suedeze. Acest lucru spune totuși multe despre natura critică a planului de încărcare al SAAB Kockums care are nevoie disperată să-și mărească volumul de muncă. Acest lucru nu va scuti Suedia de a comanda unul sau mai multe submarine suplimentare din program A26, sau pentru a studia o nouă clasă la începutul anilor 2020, sau chiar pentru a face ambele. Putem, așadar, să punem la îndoială viabilitatea industriei suedeze de submarine fără comenzi străine, cu un format de doar cinci submarine în plus față de cele două aflate în construcție.
Polonia, la rândul ei, ar primi noi resurse operaționale care să îi permită să amâne lansarea programului Orka la începutul anilor 2020 cu ambarcațiuni noi care intră în serviciu din 2030, când Södermanland va ajunge la 40 de ani. Modernizarea, chiar și la 115 milioane de euro, nu face coca mai tânără. Cele două întrebări strategice vor fi apoi, pentru Varșovia, să determine formatul capacității submarine dorite și, prin urmare, capacitățile operaționale ale acesteia, în special în ceea ce privește rachetele de croazieră trase cu submarine. În plus, amânarea programului Orka ar putea ajuta la accelerarea noului program de fregate, un alt program critic pentru Varșovia.