Așa cum a făcut acum cinci ani în urmă, președintele francez Emmanuel Macron a zdruncinat peisajul geopolitic european, evocând posibilitatea de a începe discuții cu vecinii săi, în vederea realizării unui factor de descurajare franco-european, pe baza resurselor nucleare franceze.
În ciuda unei deschideri deosebit de vagi cu privire la modelul aplicabil acestui subiect, acest discurs de la Sorbona, ediția a doua, a stârnit, încă o dată, vâlvă, mai ales în cadrul clasei politice franceze, este adevărat, angajată într-un proces electoral de favorizare a pozițiilor clare.
Dacă majoritatea actorilor politici, dar și mulți comentatori, au interpretat remarcile prezentului ca o posibilă extindere a descurajării franceze către Europa, implicând un abandon de suveranitate pentru țară, modelele care ar putea fi luate în considerare, la acest subiect, sunt trei la număr, cu implicații uneori radical diferite, asupra instrumentului de descurajare francez, precum și asupra suveranității franceze asupra propriei sale descurajare.
rezumat
Descurajarea franco-europeană recâștigă atractivitate în Europa în fața amenințării Trump
În timpul primului discurs de la Sorbona, în 2019, Emmanuel Macron a menționat deja o astfel de posibilitate, de a începe discuții cu țările europene care și-au dorit, de a folosi descurajarea franceză pentru a le proteja.
Anunțul a fost atunci foarte prost primit, în Europa, ca și în Statele Unite, toți văzând-o ca pe o manevră franceză împotriva NATO, pentru a poziționa Parisul în fruntea conceptului emergent al Europei de Apărare. Deci, la Varșovia ca la Berlin, precum și la Washington, reacțiile au fost pe cât de negativi, pe atât de severi faţă de Franţa.
De atunci, peisajul geopolitic, atât global, cât și european, a evoluat considerabil. Războiul din Ucraina, reînarmarea Rusiei, creșterea descurajării chineze și sosirea de noi actori, precum Coreea de Nord și Iran, pe scena strategică globală, au schimbat percepția asupra amenințării, inclusiv în Europa.
Totuși, declarațiile repetate ale lui Donald Trump, candidat republican la viitoarele alegeri prezidențiale americane din noiembrie 2024 și favorit în sondaje, au generat cele mai mari preocupări din cancelariile europene.
Fostul președinte american a ridicat, de fapt, în mai multe rânduri posibilitatea, pentru Statele Unite, de a se retrage din NATO, dar și de a avea o interpretare mult mai puțin strictă decât a promis până acum de Washington, cu privire la articolul 5 al acestuia. cuvinte, Trump și Partidul Republican au împiedicat, de mai bine de șase luni, sprijinul american pentru Ucraina, provocând o slăbire marcată a Kievului în raportul de putere cu Moscova.
Aceste declarații au provocat o trezire brutală și severă în rândul unei mari părți a europenilor care, până acum, consideraseră protecția americană de la sine înțeles și imobil.
Desigur, propunerea franceză din 2019 are astăzi o atractivitate foarte diferită de acum cinci ani. În acest context are loc cel de-al doilea discurs de la Sorbona, reiterând această propunere franceză de a începe discuții despre posibila apariție a unui factor de descurajare franco-european.
Descurajarea franco-europeană: un concept vag de la Emmanuel Macron criticat pe scară largă în Franța
Dacă uverturile făcute de Emmanuel Macron în acest discurs au primit o primire mult mai atentă și binevoitoare din partea europenilor, conștienți de riscul pe care îl prezintă sosirea lui Donald Trump la Casa Albă în 8 luni, tocmai în Franța a provocat de această dată majoritatea reacțiilor, cel mai adesea foarte ostile.
Deci, fără prea mare surpriză, cu alegerile europene în doar șase săptămâni, opozițiile politice au fost cu toții în arme împotriva deschiderii făcute de Emmanuel Macron. Același lucru a fost valabil și pentru mulți comentatori din sfera apărării franceze.
În ambele cazuri, a fost vorba de a respinge pierderea suveranității franceze asupra instrumentului său de descurajare pe care o astfel de decizie l-ar genera, cu anumite nuanțe însă. Astfel, pentru unii, extinderea descurajării la alte țări europene ar duce mai presus de toate la o creștere a riscurilor de a vedea Franța vizată de Rusia, în caz de conflict.
Mai sunt 75% din acest articol de citit, Abonează-te pentru a-l accesa!
Les Abonamente clasice oferi acces la
articole în versiunea lor completă, Și fără publicitate,
de la 1,99 €. Abonamente Premium oferă, de asemenea, acces la arhive (articole vechi de peste doi ani)
Într-adevăr, ca tânăr abonat, găsesc în sfârșit articole fascinante aprofundate și vă mulțumesc.
Bine de acord, articolele și în special acesta urmăresc să lumineze și nu să ofere soluții
În fața fanteziei descurajării nucleare americane și a izolaționismului său natural (vezi cele două războaie mondiale), reprezentată de Trumpism, avem de fapt o carte de jucat.
Dar nu cred că complexul militar american va lăsa să se întâmple asta și să piardă un venit magnific bazat pe o fantezie.
Cu excepția, dacă Rusia continuă să amenințe, atunci nu sunt sigur că prietenii noștri americani vor fi foarte reactivi, vezi-l pe Churchill care a fost forțat să-și tragă avioanele de cai...
Mulțumesc foarte mult )
Va exista un conflict teribil între complexul militar-industrial american și ramura executivă dacă Donald Trump va câștiga. Are chiar echipe care lucrează pentru a reduce drastic bugetul apărării, cu scopul de a aduce „la linie” US BITD. Așa că, dacă va fi ales, nu putem exclude nimic, nici măcar că el își îndeplinește efectiv amenințările cu privire la NATO și umbrela nucleară din Europa.
Vezi acest articol din decembrie: https://meta-defense.fr/2023/12/08/politique-defense-de-d-trump-pour-2024/
Mă îndoiesc foarte mult că acest lucru va fi acceptat de lobby-ul americano-german printre alții...
Acest lucru ar vedea efectiv Franța să preia o conducere inacceptabilă...
Obiectivul articolului nu este să spună ce trebuie făcut, ci pur și simplu ce se poate face, în acest domeniu, și să studieze consecințele asupra descurajării franceze în sine. Apoi, aplicabilitate, acceptabilitate națională și internațională, acestea sunt alte dezbateri pe care am grijă să nu le abordez))
Excelenta idee Fabrice (trei)
Pentru cacofonia comitelor (LFI) și fasciștilor (RN), nu trebuie să ținem cont de ea prea mult pentru că dacă îi ascultăm, trebuie să dăm armele și să trăim în pace cu tiranii și dictatorii ca parteneri.
Si mai mult, daca iti poate face sfarcurile sa se simta bine, atunci e bine :p
În opinia mea, aceasta este singura opțiune care ar putea fi implementată efectiv, fără a provoca dezastru (ipoteza 2) și cu efect minim (mă îndoiesc că opțiunea 1 ar schimba de fapt ceva). După aceea, dacă ar trebui sau nu să o facem, este părerea tuturor.