După mai mult de 6 zile de reculegere, Președintele Trump a vorbit în cele din urmă despre livrarea forțată a sistemelor S400 în Turcia. Dar declarația sa îi lasă pe observatorii vieții politice americane să își dorească mai mult. Într-adevăr, departe de planul global de sancțiuni așteptat, pentru că promis de câteva luni de către administrația SUA, aceasta din urmă a declarat pur și simplu că Turcia nu va mai putea cumpăra F35 din Statele Unite. Fără referire la posibile sancțiuni economice, fără referire la posibile sancțiuni operaționale, președintele american pare să sufere de un atac uluitor de afazie pe această temă.
Departamentul de Stat american este cu greu mai detaliat pe această temă. Întrebat de jurnalişti despre această problemă, pe 16 iulie, Morgan Ortagus, purtătorul de cuvânt al departamentului, a spus pur şi simplu că administraţia studiază posibile sancţiuni şi i-a îndrumat pe jurnalişti la studiul CATSAA pentru a afla care sunt acele sancţiuni.
Pe partea turcă, nu dăm combustibil la foc. Ministerul Afacerilor Externe a reamintit pur și simplu că Turcia a investit deja peste 2 miliarde de dolari în programul F35 și că anularea comenzii turcești va crește automat prețul unitar al aeronavei.
Cert este că, acum că Ankara deține poziția stabilită a Statelor Unite cu privire la F35, autoritățile turce vor putea negocia deschis alternativele care îi stau la dispoziție, dintre care sunt 3:
- Accelerația de Programul TF-X al cărui model a fost prezentat în cadrul Salonului Aeronautic de la Paris 2019, proiectat în colaborare cu BAe și Rolls Royce.
- Apropiați-vă de Beijing pentru a achiziționa sau co-dezvolta FC31, un dispozitiv de generația a 5-a destinat exportului și ale cărui caracteristici generale sunt foarte apropiate de cele ale TF-X
- Achiziționați Su57 de la Moscova și co-dezvoltați TF-X cu Rusia, ceea ce ar putea reprezenta o oportunitate reală pentru MIG, care se străduiește să se impună pe piața internă
Alegerea pe care o va face RT Erdogan în această chestiune va da indicații precise asupra obiectivelor reale ale președintelui turc. Accelerarea TFX cu britanicii ar indica o poziție de de-escaladare față de NATO și Occident în general. Apropierea de Moscova ar declanșa o nouă criză cu Washington, cu o foarte probabilă ieșire rapidă a Turciei din NATO precum și din sfera occidentală pentru o alianță cu Rusia. Alegând FC31, Ankara ar lua o poziţie intermediară, cu o eventuală ieşire probabilă din NATO, şi o apropiere, dacă nu de China, cel puţin de Pakistan, şi ambiţii regionale sporite.
Un lucru este cert, Washingtonul a pierdut clar inițiativa în această chestiune, iar astăzi RT Erdogan este cel care are la dispoziție cel mai mare număr de opțiuni.