Forțele Navale Române (FNR sau Cetatea Navală Romană (FNR) beneficiaza de a plan de modernizare (2017 – 2026) compus din trei acte principale care sunt achiziționarea de corvete, submarine și modernizarea a două fregate. Chiar dacă acest lucru nu este explicat în programul naval românesc, Bucureștiul ar putea avansa rapid în problema reînnoirii componentei sale navale. războiul minelor din cauza vechimii înaintate a clădirilor şi a caracterului învechit al materialelor folosite.
Teatrul Forțelor Navale Române, the Marea Neagră, este în mare măsură perturbată: anexarea Crimeei (2014) de către Rusia a cărei flotă a Mării Negre este în curs de reînnoire întărește amprenta Moscovei. Acolo marina turcă își modernizează și submarinele în serviciu și construiește o nouă generație de submarine, în timp ce locul Turciei în cadrul Alianței Atlantice este pus sub semnul întrebării. Prezenţa navală a NATO a urmat înfiinţarea Abordare adaptivă europeană pe etape (2009) care redistribuie poziția americană a rachetelor antibalistice în Europa: prezența aproape continuă a unuia dintre cele patru distrugătoare de tip Arleigh Burke cu sediul în Rota (Spania) și instalarea a două site-uri terestre AEGIS La mal (un radar AN/SPY-1D plus 24 RIM-161 Rachetă standard - 3 (SM-3) la Deveselu în România și Polonia (2018). Războiul civil din Ucraina a justificat o creștere a poziției marinelor NATO în ansamblu.
În 1998 a fost lansată ultima dată o navă de război în România. După aceste „vacanțe navale” fără nicio stabilire în următorii douăzeci de ani, planul de modernizare (2017 – 2026) al FNR promite un transformarea radicală a capacităţilor navale români. România își asumă un efort militar pe tonul 1,81% din PIB-ul său în 2017 – față de 1,5% pentru Franța. Astăzi, marea majoritate a acestora se bazează pe clădiri achiziționate de la Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) sau construite sub licență în șantierele navale românești pe baza planurilor de proiecte sovietice.
Planul naval românesc (2017 – 2026) este împărțit în trei acte principale care sunt achiziția de corvete, modernizarea a două fregate și montarea în România a submarinelor:
Achiziționarea de corvete noi își propune să prevadă înlocuirea clădirilor escadronului 50 de corvetă (baza navală Mangalia) din proiectul 1048 sau Tetal-I în codul NATO (amiralul Petre Bărbuneanu (1983), viceamiralul Eugeniu Roșca (1987), alte două unități dezarmate) și proiectul 1048M sau Tetral-II în cod NATO (Contraamiralul Eustațiu Sebastian (1989), Contraamiralul Horia Macellariu (1989), construcția altor două unități abandonate).
Clădirile de proiect 1241 sau Tarantul în codul NATO (Zborul (1990), Pescăruşul (1991) și Lastunul (1991) sunt de asemenea clasificate drept corvetă în tipologia flotei românești. Aceste corvete vor beneficia de modernizare ca parte a planului naval, mai degrabă decât să fie vizate în mod explicit de achiziția celor patru corvete. Acesta este poate o modalitate de a le menține în serviciu până când Marina Română va solicita comanda unor corvete suplimentare pentru a le putea înlocui și menține un format similar în acest domeniu.
La finalul procedurii lansate în 2016 de către București, Naval group a fost declarat câștigător al licitației din 3 iulie 2019 pentru furnizarea de patru corvete Gowind 2500 pentru 1200 de milioane de euro. Prima unitate ar trebui să fie fabricată la Lorient în mai puțin de trei ani, iar următoarele trei asamblate în România de către Șantierul Naval Constanța și livrate înainte de 2026.
Flotila 56 de fregate (baza navală Constanța) va beneficia de modernizarea celor două fregate Regele Ferdinand (2004) și Regina Maria (2005) din Tip 22 achizitionat la 14 ianuarie 2003 din Regatul Unit (comandat, respectiv, in 1988 si respectiv 1987). Această operațiune a fost atașată programului de achiziție de noi corvete (4 + 2) și deci va fi executată în aceeași perioadă.
Modernizarea lui Mărășești (1992) nu este, în mod surprinzător, inclus în lot. Fregata este considerată învechită. Ar fi fost considerat de preferat scoaterea din funcțiune decât lansarea unui program de modernizare considerat probabil prea costisitor deoarece trebuia aplicat la o singură clădire.
Al treilea act major este reînnoirea componenta subacvatica care astăzi se sprijină pe submarin Delfinul (1985). Guvernul României a acceptat oferta sovietică pentru un submarin Proiect 877 (Kilo în rating NATO). Au fost luate în considerare două unități suplimentare, dar nu au putut fi comandate. Considerat inapt pentru serviciu în 1995, The Delfinul este declarată din nou operațională în 2018. Planul naval (2017 – 2026) urmărește înlocuirea acestuia cu trei submarine noi, ca și în Polonia care are și un submarin Proiect 877.
Aceste trei acte majore ale planului naval (2017 – 2026) gravitează în jurul unei chei dominante: război antisubmarin. Axa de reconstrucție a flotelor de suprafață și submarine fiind foarte explicită, este surprinzător să nu găsim nici un program reînnoirea componentei de război minelor. Proiectul a existat înainte de criza financiară, economică și a datoriilor suverane (2007 – 2009).
Capacitățile se bazează în prezent pe clădirile escadrilei 146 de războiul minelor (baza navală Constanța), i.e. patru dragători de mine (Locotenent Remus Lepri (1986), Locotenent Lupu Dinescu (1989), Locotenent Dimitrie Nicolescu (1989) și Bună. Alexandru Axente (1989) din clasa Musca si un strat de mine, viceamiralul Constantin Bălescu (1981) din clasa Cosar (a doua unitate a fost demontată). Aceste nave au abilități limitate de război anti-submarin care ar putea fi folosite.
În practică, cei patru dragători de mine nu sunt „vânători” de mine și chiar sunt complet învechiți. Sunt construite în jurul unui cocă de oțel, ceea ce le face neapărat vulnerabile la mine cu influență magnetică, chiar și prin demagnetizarea carenei. În plus, și acesta este cel mai dăunător, nu sunt echipate cu sonar de înaltă rezoluție sau vehicule subacvatice controlate de la distanță. Clădirile nu au beneficiatfara program de modernizare majorat de la admiterea în serviciul activ. Lucrările desfășurate în 2015 au servit doar la abordarea anumitor depășiri.
Din punct de vedere istoric, este remarcabil faptul că Marea Neagră a fost scena a numeroase campanii de minerit și contramineri în timpul Crimeei (1853 – 1856), ruso-turcă (1877 – 1878) și a două războaie mondiale (1914 – 1918 și 1939 – 1945). ). Întreținerea, modernizarea sau chiar extinderea capacităților de război minelor și submarinelor de către flotele ruse și turcești nu sunt de natură să elimine utilizarea minelor navale în secolul XXI, dimpotrivă.
Curătorii de mine sunt, totuși, foarte activi și participă în mod regulat la exercițiile efectuate, în special de către Grupul NATO permanent de contramăsuri pentru mine a doi (SNMCMG2) cu celelalte marine ale NATO integrate în acesta. Chiar și nave românești sunt văzute trecând ocazional strâmtoarea Bosfor pentru a face exerciții în Marea Mediterană.
Având în vedere vechimea clădirilor din clasa Musca (38,25 ani în medie) și natura lor învechită, faptul că niciun plan de înlocuire nu a fost prezentat public pare a fi un inconsecvență majoră vis-a-vis de planul naval (2017 – 2027) care vizează însă reînnoirea capacităţilor operaţionale de luptă sub mări.
Bucureștiul, conștient de miză, în ciuda tăcerii sale pe această temă, ar fi gata să avanseze rapid la reînnoirea clădirilor escadrilei 146 de luptă minată înainte de a se angaja într-un nou program major:achiziţionarea a trei submarine. Iar gruparea navală este în mod logic atât bine plasată, cât și interesată, având în vedere succesul înregistrat cu marinele belgiene și olandeze. Un înlocuitor de număr pentru multe dintre clădirile românești, având în vedereoferta de la Naval Group și ECA-Robotics în Belgia, ar necesita 627 de milioane de euro. România s-a gândit că va trebui să cheltuiască 1600 de milioane de euro pentru achiziția a patru corvete: oferta Naval group a costat „doar” 1200 de milioane de euro: bugetul pentru patru vânători de mine... De aici poate un oarecare optimism pentru Naval group.
Încă nu s-a spus nimic despre necesitatea reînnoirii capacității ofensive de depunere a minelor. Introducerea primei capacități de luptă cu mine bazată pe folosirea dronelor de suprafață și subacvatice ar putea forța pe alți protagoniști din Marea Neagră să se modernizeze.