De mult temut, revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, din 20 ianuarie 2025, este acum confirmată de victoria sa incontestabilă și completă în timpul alegerilor prezidențiale americane din 6 noiembrie.
De atunci, un sentiment de îngrijorare foarte palpabil a cuprins cancelariile europene și a fost raportat pe scară largă de mass-media. Într-adevăr, în timpul campaniei sale, Donald Trump a sporit cererile și amenințările, în special adresate europenilor, și mai ales în domeniul apărării.
Pentru unii, această răsturnare geopolitică va crea contextul necesar pentru ca o inițiativă europeană de apărare cu adevărat coordonată să iasă în sfârșit, atât din punct de vedere militar, cât și industrial, o poziție susținută de mult timp de Emmanuel Macron.
În realitate, însă, vedem că atitudinea anumitor șefi de stat europeni, și nu cei mai puțin importanți, se îndreaptă într-o cu totul altă direcție, foarte departe de aceste obiective.
Deci, întoarcerea lui Donald Trump la Biroul Oval va fi declanșatorul mult așteptat pentru apariția unei Europe autonome și independente în materie de apărare sau, dimpotrivă, va îngropa irevocabil această speranță de către anumiți lideri europeni?
rezumat
Amenințările lui Donald Trump la adresa europenilor și a NATO în timpul campaniei prezidențiale americane
Trebuie spus că în timpul acestei campanii, Donald Trump și-a sporit chemările sub semnul întrebării angajamentelor istorice ale Statelor Unite față de Europa și aliații săi din NATO. Astfel, din start, candidatul republican și-a orientat politica internațională în trei direcții: sfârşitul ajutorului american acordat Ucrainei, rezerva Statelor Unite fata de NATO, Și concentrarea resurselor militare americane, pentru a face față Chinei.
Pe măsură ce candidatul Trump a progresat în sondaje, aceste amenințări au căpătat importanță în Europa, mai ales că au găsit un răspuns favorabil și un sprijin puternic în echipa de campanie a republicanului și în pozițiile exprimate de anumite think tank-uri conservatoare, precum Heritage Foundation. .
Aceste anunțuri au provocat reacții emoționante din partea anumitor lideri europeni, ceea ce l-a determinat pe Donald Trump să-și intensifice amenințările, în special prin cerința europenilor să plătească”. cota lor echitabilă„, să-și asume apărarea în cadrul NATO.
În ceea ce privește Ucraina, discursul a evoluat și el, trecând de la abandonul pur și simplu, la promisiunea de a pune capăt acestui război prin negociere directă cu Vladimir Putin, în doar 24 de ore.
Cât despre participarea echitabilă așteptată de Donald Trump pentru a nu se pune în rezervă pentru NATO, aceasta este acum mai mare sau egală cu 3% din PIB, în timp ce europenii abia ajung la 1.97% în medie, în 2024, cu variații foarte semnificative, în funcție de distanța țării față de granițele ruse.
Departe de a fi neglijate de clasa politică americană, aceste amenințări au determinat Senatul să impună, în cadrul legii financiare din 2024 a Pentagonului, votul unei legi care reglementează strict posibilitățile oferite președintelui american, de a părăsi NATO, impunând în în special un preaviz de șase luni și un vot deo majoritate de două treimi din Senat, în favoarea acestei decizii, pentru ca aceasta să poată fi pusă în aplicare.
Mai sunt 75% din acest articol de citit, Abonează-te pentru a-l accesa!
Les Abonamente clasice oferi acces la
articole în versiunea lor completă, Și fără publicitate,
de la 1,99 €. Abonamente Premium oferă, de asemenea, acces la arhive (articole vechi de peste doi ani)
BLACK FRIDAY : – 20% la noile abonamente Premium și Classic lunare și anuale, cu codul MetaBF2024, până la 03
Abordarea europeană se bazează pe certitudinea sau îndoiala dorinței SUA de a se proiecta în Europa în cazul unui conflict cu una dintre țările NATO, pe scurt, activarea articolului 5. Celălalt punct se referă la capacitatea de a utiliza bomba atomică, unde există o mare îndoială cu privire la Statele Unite. Franta considera ca predomina indoiala si ca existenta unei armate europene va putea proteja continentul, trebuie amintit ca UE este a 2-a putere economica din lume cu 22% din PIB, unii trebuie sa inteleaga ca suntem mai puternici uniti decât izolat.
Un factor important care va funcționa împotriva Franței este starea finanțelor sale publice. Abia reușim să ținem linia LPM 24-30 (și deja încep să fie încercări de planare), care conține deja renunțări la capacități precum tancul Leclerc. Deci, dacă nu există o schimbare majoră de paradigmă în ceea ce sperăm să putem face cu armatele noastre, este o idee proastă.
La France Insoumise (LFI), în programul și pozițiile sale, apără o politică națională de apărare centrată pe independența strategică a Franței. Programul său pune în schimb accentul pe principalele orientări și principii pentru a obține această independență.
Ieșirea din NATO: LFI propune ieșirea din comandamentul integrat al NATO pentru a garanta o autonomie strategică totală. Ea dorește astfel să reducă influența Statelor Unite în deciziile militare franceze.
Investiții în capacități naționale de apărare: LFI dorește să consolideze capacitățile de apărare franceze prin favorizarea industriilor și tehnologiilor franceze și europene, pentru a limita dependența de echipamente străine.
Descurajarea nucleară: LFI dorește să mențină descurajarea nucleară ca pilon al independenței strategice, promovând în același timp dezarmarea globală.
Redistribuirea forțelor militare: France Insoumise sprijină o reorientare a intervențiilor militare în afara celor bazate pe acorduri internaționale legitime (cum ar fi ONU). Ea apără o abordare mai puțin intervenționistă decât linia actuală.
Lfi dorește să realoce o parte din cheltuielile militare către modernizarea echipamentelor franceze și către misiunile de protecție națională.
LFI favorizează o strategie de independență militară față de alianțele dominate de marile puteri, în special de Statele Unite, și dorește să reinvestească în industriile și tehnologiile franceze de apărare. Bugetul propus ar depinde de realocarea resurselor în contextul unei ieșiri parțiale din NATO și al unei reduceri nejustificate a intervențiilor externe.
Ceva de spus împotriva ei?
De fapt, nu ne pasă de pozițiile LFI.
Meta Defense nu este locul pentru a face propagandă politică.
mulțumesc
Îți înțeleg observația, cu atât mai mult cu cât, inițial, aceasta a fost și prima mea reacție.
Totuși, am permis ca aceste mesaje să fie publicate. Pentru ce ?
Pentru că, în sine, este legată de subiect, pe de o parte
Și pe de altă parte, pentru că consider că nu putem învinovăți clasa politică, în ansamblu, pentru lipsa de interes față de problemele geopolitice și de apărare și pentru filtrarea mesajelor care expun programele tuturor.
Personal, prefer să văd LFI prezentându-și programul în acest domeniu, decât să propună un credit fiscal pentru animalele de companie (și totuși, am 8 câini și 10 pisici, nu vă spun jackpot-ul!!)
Pe de altă parte, este imperativ ca schimburile să rămână măsurate și respectuoase. În caz contrar, va merge la cârnați foarte repede.
Pentru a pune lucrurile și personajele la locul lor în această dezbatere imposibilă privind apărarea europeană și alternativele Care Bear.
Apărare generală (Charles de Gaulle)
Jean-Luc Mélenchon, într-un context geopolitic diferit, împărtășește acest ideal al unei Franțe suverane și independente în deciziile sale. El pledează pentru o politică de nealiniere care reamintește spiritul gaulist de independență, insistând pe ideea că Franța trebuie să se poată poziționa liber pe arena internațională.
În discursurile lui Mélenchon, această independență se traduce prin:
Dorința de a părăsi NATO sau măcar de a se îndepărta de ea, pentru a împiedica Franța să fie constrânsă de alegerile strategice ale Statelor Unite.
Ideea unei apărări europene independente, care să permită națiunilor europene să-și asume responsabilitatea pentru securitatea lor fără a fi nevoie să recurgă sistematic la NATO.
Apărarea suveranității franceze în poziții internaționale, fie pe probleme economice, ecologice sau militare.
Apărare completă!
Nu preia tocmai conceptul de apărare totală, ea apără o linie strategică care rămâne coerentă cu afirmarea unei politici independente și pur franceze, apropiată de spiritul gaullismului, adaptată problemelor contemporane.
Depinde de tine să-l aprobi sau noi
Pentru mine este da.
E ca totul... Poti sa ai cele mai bune idei din lume, daca nu iti pui cifre in fata, e doar vant.
Ce buget? Ce format? Și cum să o finanțăm?
Aceste 3 puncte definesc mijloacele disponibile, deci contractul operațional, și opțiunile politice de care ar avea țara.
Până nu dă răspunsuri precise la aceste întrebări, nu are absolut niciun rost.
În plus, de Gaulle nu a fost niciodată „nealiniat”. Mirage IV, S2-urile din Platoul Albion și cele 6 SSBN de clasă formidabilă erau toate îndreptate către Uniunea Sovietică, la fel cum rachetele sovietice erau îndreptate către Franța. Armatele franceze au fost antrenate să lupte împotriva Pactului de la Varșovia în Germania, alături de Statele Unite și NATO.
El a păstrat ferm Franța în blocul de Vest și nu a renunțat niciodată la alianțele sale, în special cu Statele Unite, Marea Britanie, Germania Federală și întreaga alianță atlantică.
Pur și simplu a scos Franța din comanda integrată a NATO și a făcut eforturile necesare pentru ca țara să-și poată „alege războaiele și să o câștige”, fără a pune vreodată armatele franceze în retragere în fața amenințării sovietice.
salut, e nou ca Melechon pretinde ca este DE GAULLE, original chiar a spus toate prostiile de neimaginat. L-am văzut mai mult de partea prietenei sale Poutine!
ei bine, este o glumă sau poate o mare glumă pentru a-i facilita acțiunea lui Vlad mai târziu
Nu neapărat o glumă, dar ar fi nevoie de cel puțin 3 până la 3.5% din PIB pentru a finanța corect astfel de ambiții. Prin urmare, se pune problema finanțării și a modelului său de sustenabilitate. Și atâta timp cât nu există un răspuns la asta, nu are materialitate.
Ulterior, dacă LFI apără un model cu păstrarea autonomiei strategice franceze și spune că este gata să fie constructiv în articularea finanțării sale, cu atât mai bine. Prefer asta unei stângi ultra-antimilitariste care se opune constant cheltuielilor pentru apărare și cheltuielilor sociale. Nu?
Poziția lui Scholtz evoluează „rapid” și nu în sens european, abandonarea publică imediată a Ucrainei de exemplu
Domnul Araud (fost ambasador al Pr. în SUA) a intervievat ieri la LCI: Dimitri Medvedev tocmai a declarat „după ce s-a ocupat de toate numele DT în urmă cu 15 zile... liderii europeni se grăbesc în Florida să se prosterne și să „lingă... . » de la DT »
Araud: acest domn este foarte prost crescut, dar are dreptate fundamentală
Medvedev alcoolicul sau Araud a vorbit??