În timp ce performanța sistemelor de apărare și detecție antiaeriană continuă să crească, fie datorită creșterii eficienței senzorilor, a sistemelor de procesare și analiză a datelor, precum și a performanței rachetelor în sine, stealth, fie el activ prin bruiaj și sisteme de mascare, sau pasive pentru a reduce suprafața echivalentă radar sau radiația infraroșie a unui dispozitiv, devine o problemă majoră, critică pentru forțele aeriene. Într-adevăr, cu tehnologiile hipersonice, constituie singurul răspuns posibil până în prezent pentru a spera să poți folosi puterea aerului deasupra unui spațiu contestat. În ultimii 30 de ani s-au înregistrat progrese semnificative în acest domeniu, în special în Statele Unite, pionieri în acest domeniu cu faimosul F-117 Nighthawk, care a demonstrat potențialul acestei tehnologii în timpul primului război din Golf.
De când tehnologia stealth pasivă a evoluat, permițând aeronavelor de luptă versatile precum F-22 Raptor și F-35 Lightning II să intre în serviciu și a devenit, de asemenea, mai populară pe planetă, China cu J-20 și viitorul J-35, și Rusia cu Su-57, având și demonstrat know-how în acest domeniu, chiar dacă caracteristicile acestor dispozitive în materie de stealth continuă să fie dezbătute. Totuși, toate aceste aeronave suferă de anumite limitări, stealth-ul lor fiind de cele mai multe ori direcțional și concentrat în zona frontală, și deteriorându-se rapid pe măsură ce aeronava transportă muniție suplimentară, tancuri sau greutate sub baldachin. Zonele mobile ale aeronavelor de luptă, care fac posibilă controlul dispozitivului, degradează, de asemenea, acest stealth, nu numai atunci când sunt în mișcare prin crearea unor zone de reflexie radar, ci și prin crearea unor adâncituri și margini proeminente pentru a permite controlul deplasării pe suprafață.
Pentru a depăși această problemă, DARPA, agenția de inovare tehnologică a Pentagonului, a lansat programul CRANE pentru controlul aeronavelor revoluționare cu efectori noi, care urmărește înlocuirea suprafețelor mobile de control cu fluxuri de aer presurizat reproducând efectele aerodinamice ale acestora, fără a impune constrângerile, în special în ceea ce privește stealth-ul. Programul a trecut la faza 2 la sfârșitul anului trecut, pentru a proiecta tehnologiile necesare pentru proiectarea unui demonstrator tehnologic. Pentru această misiune a fost aleasă Aurora Flight Sciences, o subsidiară a Boeing, și probabil pentru a dezvolta demonstratorul de 3,5 tone planificat pentru faza 3, al cărui prim zbor este așteptat pentru 2025. De altfel, anunțul făcut de echipa de la Centrul pentru Cercetare și dezvoltare aerodinamică situată în provincia Sichuan, într-un articol publicat pe 19 ianuarie în jurnalul evaluat de colegii Acta Aeronautica și Astronautica Sinica, a făcut probabil efectul unei bombe peste Atlantic. In efect, această echipă ar fi pilotat deja un demonstrator echipat cu aceeași tehnologie.
Restul acestui articol este doar pentru abonați -
Articolele cu acces complet sunt disponibile în „ Articole gratuite„. Articolele Flash sunt accesibile în versiunea completă timp de 48 de ore. Abonații au acces la articolele complete de analize, știri și sinteză. Articolele din Arhive (mai mult de 2 ani) sunt rezervate abonaților Premium.
Achiziționarea abonamentelor este accesibilă numai de pe site – secțiunea Abonamente și Instrumente
