Întrucât Turcia face obiectul a numeroase sancțiuni europene ca urmare a intervenției sale în Siria, Libia și a desfășurării forțelor în Estul Mediteranei împotriva Greciei și Ciprului, președintele Erdogan știa că Finlanda și Suedia vor fi, pentru el, un formidabil mijloc de presiune pentru atenuare. aceste sancțiuni și să forțeze mâna celor două țări scandinave în sprijinul lor pentru mișcările kurde. Rămânând ferm în opoziția față de aderarea celor două țări la Alianța Atlantică, RT Erdogan și-a atins într-adevăr scopurile și, dacă comunicatele oficiale de presă salută ridicarea dreptului de veto al Ankarei pentru aceste aderări, deschizând calea unui proces accelerat de aderarea pentru a răspunde la amenințarea crescândă a Rusiei, Stockholm și Helsinki, dar și americanii foarte probabil, au fost nevoiți să cedeze multor cereri turcești, dintre care unele nu vor trece fără a crea anumite probleme în implementarea lor implementată.
Cererile turcești au acoperit mai multe puncte, toate acestea fiind acceptate de suedezi și finlandezi în timpul negocierilor desfășurate în marginea summitului NATO de la Madrid. În primul rând, Ankara a cerut încetarea embargoului suedez privind livrarea sistemelor de armament către Turcia și ca cele două țări scandinave să înceapă cooperarea tehnologică de apărare cu industria turcă. Această solicitare este semnificativă, deoarece în anumite zone face posibilă ocolirea sancțiunile aplicate de alte țări europene care handicapează efortul industrial și tehnologic de apărare angajat de RT Erdogan timp de cincisprezece ani. Acesta este în special cazul tehnologiilor de propulsie navală și submarină, precum și pentru anumite materiale compozite și aliaje de înaltă tehnologie care lipsesc în Turcia pentru realizarea anumitor programe, cum ar fi tancul Altay.

În al doilea rând, Suedia și Finlanda se angajează să nu mai sprijine mișcările politice kurde ale YPG și să ducă o politică fermă împotriva organizațiilor teroriste kurde care amenință Turcia, în special PKK. Cu toate acestea, Helsinki și în special Stockholm au luat poziții binevoitoare față de diaspora kurdă, în special prin primirea liderilor YPG și ai Peshmergas. Acest punct va fi deosebit de critic în Suedia, deoarece guvernul Magdalenei Andersson a rezistat doar cu câteva săptămâni în urmă unui vot de cenzură datorită sprijinului Deputatul Amineh Kakabaveh de origine kurdă și ea însăși o fostă peshmerga, aceasta din urmă a făcut clar că acest sprijin politic era condiționat de sprijinul național suedez pentru cauza kurdă. În plus, Ankara a obținut de la Stockholm și Helsinki garanția că cele două țări scandinave vor răspunde favorabil cererilor de extrădare ale Turciei privind posibilii lideri ai mișcărilor teroriste, care nu vor trece fără să provoace valuri semnificative de protest în ambele țări, atât din punct de vedere politic, cât și social.
Restul acestui articol este doar pentru abonați - de la 1 euro prima lună
Articolele cu acces complet sunt disponibile în „ Articole gratuite„. Abonații au acces la articolele complete de analize, știri și sinteză. Articolele din Arhive (mai mult de 2 ani) sunt rezervate abonaților Premium.
Toate abonamentele nu sunt obligatorii.
[…] data, mențin o postură neutră și, prin urmare, au o autonomie strategică extinsă. Cererea de aderare a Suediei și Finlandei la Alianța Atlantică, în urma agresiunii ruse împotriva Ucrainei din februarie 2022, remaniază cardurile […]
[…] a continuat, pe măsură ce Finlanda și Suedia au solicitat aderarea la NATO, președintele turc a pus veto, aparent pentru a determina Stockholm și Helsinki să-și întărească pozițiile împotriva militanților […]