Ne putem baza în continuare pe descurajarea nucleară?

- Publicitate -

La 5 noiembrie 1956, o forță expediționară franco-britacă a debarcat în Egipt pentru a recăpăta controlul asupra Canalului Suez, recent naționalizat de președintele Gamal Abdel Nasser, într-o operațiune militară organizată împreună cu Israelul care cucerise Sinaiul egiptean cu câteva zile mai devreme. În ciuda succeselor militare ale acestei coaliții, trupele franco-britanice s-au retras după doar câteva zile, când Uniunea Sovietică a amenințat Parisul și Londra cu lovituri nucleare. Chiar dacă NATO a declarat la acea vreme că o astfel de acțiune sovietică ar avea ca rezultat un răspuns similar, Washingtonul a făcut și presiuni asupra celor doi aliați europeni ai săi pentru a obține retragerea lor, conducând un atac asupra lirei sterline care și-a pierdut 10% din valoarea sa. doar o saptamana.

Acest episod ajunge să convingă autoritățile franceze de necesitatea de a avea o forță de descurajare nucleară autonomă, de a putea rezista „șantajului nuclear” efectuat de Moscova și de a nu depinde de deciziile americane dacă va fi nevoie. Într-adevăr, până atunci, programul nuclear militar francez făcea parte dintr-un cadru pur NATO. Britanicii au luat o altă cale. Chiar dacă și-au dezvoltat și propria forță de descurajare, episodul Suez a marcat mai presus de toate trecerea Londrei către o alianță intimă cu Washingtonul, alianță care continuă și astăzi.

xcommando marine suez 56 Analiza apărării | Arme nucleare | Bombardiere strategice
Debarcarea comandourilor navale franceze pe 5 noiembrie 1956 pentru a ocupa Canalul Suez. Operațiunea militară a fost un succes, dar Franța și Marea Britanie au ieșit slăbite și umilite din această intervenție.

Deși programul nuclear militar francez precede venirea generalului de Gaulle la putere în 1958, lui îi datorăm accelerarea și, în special, dezvoltarea unor programe vectoriale precum bombardierul strategic Mirage IV, suprafața tactică Pluton. rachete la suprafață sau submarinul cu rachete nucleare Le Redoutable, care va modela descurajarea nucleară franceză așa cum o cunoaștem astăzi. Însă odată cu venirea acestei descurajare, în Franța a fost impusă o doctrină făcând-o cel mai bun bastion împotriva oricărei forme de agresiune majoră, până la punctul în care în 2013, la redactarea Cărții Albe privind Apărarea și Securitatea Națională, armatele franceze au fost redus la două concepte, o descurajare nucleară cu două componente (aeriană și subacvatică) pentru a asigura securitatea națiunii și o forță expediționară întărită pentru a proteja interesele țării pe planetă.

- Publicitate -

LOGO meta apărare 70 Analize Apărare | Arme nucleare | Bombardiere strategice

Restul acestui articol este rezervat abonaților

Les Abonamente clasice oferi acces la
toate articolele fără publicitate, de la 1,99 €.


Abonează-te la știri

- Publicitate -

Înregistrează-te pentru Buletin informativ Meta-Defense a primi pe
ultimele articole de modă zilnic sau săptămânal

- Publicitate -

Pentru mai multe

RETELE SOCIALE

Ultimele articole