De câteva săptămâni, chiar înainte de episodul de Navele ucrainene au urcat manu militari de către Marina Rusăîn strâmtoarea Kersh, autoritățile ucrainene continuă să avertizeze asupra întăririi foarte notabile a forțelor ruse dislocate la granița acesteia, ca în Marea Azov, ridicând temeri de intervenție militarămenită să asigure continuitatea teritorială între Rusia, Donbass și Crimeea.
Printre argumentele inaintate de ucraineni se numara recenta constituire a a noua divizie blindataputernic din două regimente de tancuri și două regimente de infanterie mecanizată, poziționate la granița cu Ucraina în nordul Donbassului, și prezentând caracteristicile unei pregătiri operaționale puternice. Pe de altă parte, concentrațiile anormale de vehicule blindate, în special tancuri modernizate T62 și T64, chiar și angajați masiv de separatiștii din Donbass, au fost observați de imaginile din satelit. Pe partea navală, flota Mării Negre era vizibil prioritate în ceea ce priveşte echipamentul naval, după ce a primit aceasta o nouă fregata ușoară din clasa Grigorovitch, noi bărci de patrulare înarmate și un nou submarin din clasa Kilo. În 2019, efortul va fi menținut, cu livrarea de 12 clădiri noi, 6 nave de luptă și 6 nave de sprijin, pentru această flotă. Rețineți că patruleri înarmați au fost și ei temporar transferat din flota Caspică, la cel al Mării Negre, și poziționat în Marea Azov.
Pe de altă parte, forțele ruse au consolidat foarte semnificativ capacitățile de apărare desfășurate în Crimeea, prin punerea în funcțiune a unui noul regiment S-400, bateriile de coastă și întărirea mijloacelor aeriene dislocate permanent pe peninsulă, în special un regiment Su30 și unul Su24.
Mai mult, autoritățile ucrainene se tem că slăbirea semnificativă a guvernelor europene, între criza vestelor galbene din Franța, dificultățile Brexit-ului în Marea Britanie și slăbirea cancelarului german, precum și presupunerile despre coluziunea dintre președintele Trump și Rusia, nu încurajează Rusia să ia măsuri în ajunul iernii, știind că multe țări europene, inclusiv Ucraina, rămân deosebit de dependente de gazul rusesc în această perioadă.
În cele din urmă, unii analiști au subliniat că scăderea semnificativă a popularității președintelui Putin, la cel mai scăzut nivel de la începutul intervenției în Ucraina, legată de reforma nepopulară a pensiilor, nu îl încurajează pe președintele rus să remobilizeze țara printr-o intervenție militară simbolică.
Deși aceste argumente au, fără îndoială, greutate, nu putem exclude nici apropierea alegerilor prezidențiale din Ucraina. Întrucât președintele în exercițiu Poroșenko nu i se acordă favoriți având în vedere impopularitatea sa ridicată, teza manipulării informațiilor în vederea declanșării evenimentelor, a remobilizării țării și, eventual, a amânării alegerilor, nu poate fi exclusă, deși este puțin probabil ca alegerile ucrainene vor aduce la putere un guvern favorabil poziţiilor ruseşti.
Cert este că există, în Europa, ca și în Statele Unite, teama de a vedea Ucraina forțând mâna aliaților săide a se confrunta cu Rusia, ridicând un risc iminent de conflict sau chiar provocându-l. Cu toate acestea, această teorie este foarte puțin probabilă. Într-adevăr, până în prezent, sprijinul occidental pentru cauza ucraineană a fost întotdeauna mult mai scăzut decât așteptările autorităților ucrainene, iar majoritatea ucrainenilor, deși inițial foarte favorabil Uniunii Europene, consideră acum că nu va veni niciun ajutor semnificativ din partea Occidentului. în caz de conflict cu Rusia. Acesta este și motivul pentru care țara a depus un efort considerabil pentru a-și consolida puterea militară încă din 2014, iar armata ucraineană de la sfârșitul lui 2018 nu mai are prea multe în comun cu cea care a trebuit inițial să se retragă în Donbass. Acestea fiind spuse, și pe partea rusă, progresul a fost foarte semnificativ, astfel că raportul de putere rămâne, astăzi, foarte în favoarea acestuia din urmă.
Poziția capitalelor europene, în special Franța și Germania, este axată pe aplicarea acordurilor de la Minsk II și pe speranța că sancțiunile economice impuse Rusiei vor fi suficiente pentru a constrânge țara, nu mai este legată de realitate. De fapt, dacă Europa dorește să prevină izbucnirea unui conflict major pe pământ european, va trebui să-și schimbe strategia și rapid.
Dintre opțiunile europene, desfășurarea unei forțe de interpunere sub comanda europeană (și nu NATO), pare de departe cea mai probabilă să înghețe situația și să prevină o conflagrație catastrofală. Această forță nu numai că ar împiedica forțele beligerante să intre în contact, dar ar limita capacitatea de deplasare a trupelor și a echipamentelor de ambele părți.
În orice caz, evoluția situației din Ucraina va depinde cu siguranță de acțiunile, sau lipsa de acțiune, a europenilor. Nu ne vom putea refugia, așa cum a fost cazul Bosnia sau Crimeea, în spatele argumentului surprizei.
